Vlad Atanasiu

Sunt un foarte mare fan al TED. Mă mândresc să fi văzut toate filmele postate pe site, care acum au depășit numărul 500. Încă deschid site-ul (din adins nu sunt abonat la el) ca prima dată, curios să văd ce au mai postat. E un fel de cadou intelectual pe care mi-l fac atunci când merit și savurez fiecare film ca un copil care manâncă înghețată.

Aș fi vrut să fac un fel de top 10 favorites în acest articol… nu pot. Cu siguranță nu toate prezentările sunt echivalente, nici nu trebuie să fie. Dar tot aș alege 100 dintre ele, chiar și în cea mai critică stare de spirit. Am făcut exercițiul acum un an când am vrut să împărtășim filmele într-o întâlnire strategică a CROS. Atunci am ales pe fugă 87 Poți să dai click aici» pentru lista respectivă, cum mențiunea că nu este atât de rafinată pe cât mi-ar plăcea, plus că de atunci au mai apărut câteva prezentări de nota 10.

Urmărind TED în ultimii 3 ani am învățat câteva lucruri mari. Genul de revelații care se transformă în mici elemente de credință:

Read the rest of this entry →

Pregăteam alt articol ca “primul” de pe blog. Acela este încă în stadiu de draft. Între timp însa mi-am făcut cadou un film care reușește să pună în cuvinte și imagini multe idei care îmi stau pe limbă de mult. Idei care m-au inspirat și pe care le-am mai dezbătut cu unii prieteni, despre cum modelele colaborative care se nasc pe internet, vor modela lumea mâine. Așa că am ajuns să scriu articolul ăsta în loc. Întâi pregătește-te pentru o oră de deliciu intelectual:

Mai multe detalii aici www.usnowfilm.com. Pe lânga faptul că articulează clar și oferă exemple pentru idei și concepte pe care abia aștept să le văd la maturitate, filmul mi-a oferit ocazia să aprofundez un argument conex care îmi este foarte drag:

Educația devine indiscutabil cea mai importantă resursă (strategică chiar) pentru o comunitate!

Spre exemplu pentru o țară ca România

Intâi o clarificare: când spun educație nu mă refer doar la grădinițe, școli și universități (conform modelului tradițional), ci la toate experiențele și factorii care influențează modul în care fiecare individ și comunitate privește lumea, decide și acționează asupra ei - mie îmi place să folosesc în loc expresia “experiențe de învățare”.

De ce cred eu că este educația din ce în ce mai importantă:

Some people just get it right the first time - există strategii mai bune și mai puțin bune pentru viața unui om sau a unui grup de oameni. Poate pare un argument banal, dar trebuie pus pe masă pentru că de multe ori nu învățăm cele mai bune comportamente și strategii pentru viață. Școala - de data asta în sensul tradițional, părinții, media, toate ne “ocupă” timpul în care am putea crește, de multe ori cu informații irelevante și obiceiuri fără valoare. Cred că este foarte important ca educația copiilor să iasă bine, dacă se poate, din prima! Pentru asta modelele pe care chiar le folosim (nu dezideratele) pentru a organiza și împărtăși învățare trebuie să fie puternice dar de bun simț. Deocamdată în România ne lipsesc liderii care să poată formula o viziune de genul ăsta și care să o pună în practică, cel puțin în rândul celor care au și poziția formală să o facă.

Dezvoltare = decizie + acțiune - pentru a schimba lumea din jurul nostru, de preferință în bine, trebuie să știi cum vrei să arate și să acționezi în sensul respectiv. Eu presupun optimist că toți vrem să trăim mai bine. Urmărind logica de mai sus, ca să ne fie mai bine impreună, tot ce trebuie să facem este să ne hotarâm ce vrem și să ne punem la treabă.

Costurile de colaborare scad -> participarea crește -> responsabilitatea se distribuie - deși știu că ține de noi cât de repede și cum ajungem să ne guvernăm colaborativ, inclusiv în comunități extinse precum o țara, cred că inevitabil vom ajunge acolo. Va fi o schimbare profundă a felului în care ne decidem soarta. Sigur ne vom simți fiecare mai implicați și vom avea ocazia autentică să contribuim - dezideratul democrației. Pe de altă parte vom purta responsabilitatea deciziilor noastre în cu totul alt mod decât până acum: nu prea vom avea ce miniștri sau directori să demitem pentru incompetența, va trebui să ne asumăm deciziile colective… Va fi cum va fi! S-ar putea să fie mai bine sau mai rău, dar va depinde numai de noi, de fiecare dintre noi.

A invata sa inveti - nu vreau să insult pe nimeni (deși dacă o fac prin ce voi scrie, cumva mă bucur și sper să îmi spui), dar cât de mult știi despre problemele de mediu și mai ales despre soluții pentru “dezvoltare durabilă”? Dar despre cum ar putea și ar trebui să fie organizată o școală astfel încât copiii din ea să se bucure de cele mai bogate experiențe de învățare și să își împlinească potențialul? Dar despre sănătate sau economie? Atunci când vom ajunge să decidem cu adevărat împreună despre toate astea, succesul nostru va depinde de răspunsul fiecăruia dintre noi la aceste întrebări. Nu cred că oamenii nu pot să învețe despre ele, dar tocmai acesta și este argumentul meu: va trebui să putem să învățăm despre toate, probabil repede! Abilitatea asta de a învăța (pe care la rândul ei o “înveți” - o exersezi de fapt ca pe un mușchi) este de motorul conceptului de educație. Pe ea, dacă nu o dezvoltăm, vom fi din ce în ce mai săraci în loc să fim din ce în ce mai bogați *Fabulă» *

Până acum faptul că educația este un factor important de succes era o chestiune relevantă mai mult la nivel individual. Acum devine din ce în ce mai importantă colectiv. Sper că cei a căror treabă este să genereze schimbări in educație să se prindă repede și să facă din a învăța cea mai mare prioritate a generației noastre.

Abia aștept să vorbim despre “cum” și să punem osul la treabă.

Există o fabulă drăguța despre învățare: “Când doi copii se întâlnesc și fiecare are un măr și decid să facă schimb, fiecare pleacă cu un măr. Când doi copii se întâlnesc și fiecare are o idee și decid să facă schimb, fiecare pleacă cu 2 idei.

Am reusit sa fac partea tehnica a acestui site, la un nivel acceptabil, acum vreo 2 luni. Eram foarte entuziasmat ca voi scrie destul de des. Din pacate nu s-a intamplat asa: intr-o combinatie ciudata intre lipsa de timp (intelegeti prioritizare) si un fel de trac inexplicabil, nu am reusit, pur si simplu, sa scriu.

Acum am lansat si site-ul CROS si printre alte lucruri frumoase pe care le face, el conduce potential o multime de oameni aici.  Si asemenea tie, ei nu prea gasesc nimic scris. Ma simt aiurea ca nu pot sa scot din cap o multime de idei. Si cum am ajuns la limita situatiei acesteia, m-am decis… sa iau o decizie publica: “de la 1 august scriu; de la intai august voi cultiva disciplina de a scrie.”

Pana atunci las articolul asta lipit de prima pagina ca sa ma trageti de urechi oricand aveti chef.