Locuri în care înveți

Cred că învățarea se întâmplă mereu, peste tot, cu oricine, în multe moduri. Însă asta nu înseamnă că doar “ți se întâmplă”. Din contră, putem să alegem ce exepriențe de învățare creăm pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Acum câțiva ani am început să mă întreb cum influențează spațiul în care mă aflu învățarea care se desfășoară în el și cum creezi spații în care să petreci timpul învățând. Probabil îmi vine de la mutat prea mult mobila prin casă cu tata când eram mic, de la lumina sinistră și frigul din sălile de la Politehnică care m-au marcat și de la libertatea mare pe care mi-au oferit-o ai mei în a îmi decora camera de când țin minte.

Prin anul 2 la FPSE am avut prima tentativă de experiment în designul mediilor de învățare: plin de entuziasm și bune intenții, eram hotărât să pun proiectoare și multi-touch și mobilă de hârtie în spațiul comun din sediul nou al facultății. Așa speram să am mai multe ocazii de a împărtăși cu colegii filmulețe de pe youtube, să stăm la povești despre educație și să îmi vină pofta să merg mai des pe acolo. Am fost inabil în a convinge facultatea să susțină proiectul (în ciuda prezentărilor atent ilustrate și lobby-ului susținut), așa că a rămas pe hartie și în mintea mea și a câtorva colegi care m-au susținut atunci: MaraIuliaSilvia și Mihai.

Acum a venit momentul pentru a doua încercare iar de data asta se întâmplă în cea mai frumoasă gașcă de oameni, care înteleg ideea și împărtășesc pasiunea pentru învățare. Ne-am apucat să construim un spațiu de învățare care să susțină modelul alternativ CROS - îi spunem Learning House și se naște într-o casă veche din centrul Bucureștiului. Vă invit pe construieste.cros.ro să citiți mai multe despre asta, să vă uitați peste fotografii și prezentări.

Între timp să vă spun despre ideile mari de design. Există multe principii despre cum să faci un mediu de învățare deosebit, însă acum sunt convins că fiecare comunitate are alte nevoi și tinde să pună mai mult accent pe unele dintre ele. Visând împreună cu membrii CROS și ai comunităților HRemotion și NewMediaSchool, cu prieteni și parteneri, s-au ales în mod natural câteva principii pe care le vom testa în Learning House:

Un mediu social și plăcut - adică o să fie decorat mai mult ca o casă de prieteni și efectul pe care ni-l dorim e să îți placă să stai pe aici pur și simplu. Să îți fie drag să te reintorci, dornic să cunoști oameni noi și să reîntâlnești prieteni

Flexibil - adică spațiile să poată fi transformate pentru mai multe tipuri de întâlniri, evenimente și situații, de la lectura individuală a unei cărti fascinante până la traininguri și sesiuni de problem-solving

Care te surprinde și te inspiră - adică un spațiu care îți stimulează curiozitatea și creativitatea prin fiecare detaliu, pe care îl regăsești schimbat de fiecare dată când ajungi aici.

Și integrează frumos tehnologia în învățare - pentru că nu ne prea despărțim de laptopuri și ne plac filmele și fotografiile digitale, proiecțiile interactive și alte jucării le vom găsi locul potrivit și câte o priză aici.

Voi scrie despre ce facem pentru fiecare în următoarele zile/săptamani/luni, pe măsura ce se întamplă. Până atunci însă vă invit să vă gândiți la următoarea întrebare și să îmi scrieți pe aici ce credeți:

“Cum e pentru tine locul ideal în care înveți?”

Și mai puteți citi despre Learning House la Cris, Gabi și Ralu.

27

10 2011

Primul film despre autonomie în învățare

Cu ajutorul lui Tedy Necula CROS a realizat acum 2 săptămâni un film foarte scurt despre autonomie în învățare. Mulțumim Tedy și felicitări întregii echipe care a făcut asta să se întample într-un interval îngust de timp. M-am gândit să împărtășesc două gânduri despre ce iau eu din experiența asta, so here goes:

Despre educație - Rezonanța

Mă bucur foarte tare că în câteva zile de când l-am lansat, filmulețul a primit multă atenție. Cred că mesajul pe care l-am transmis e simplu, deși tema este complicată - în sensul în care practica autonoiei în învățare este un mister pentru multă lume. În același timp, valorile care stau la baza ideii sunt autentice și asta rezonează cu multă lume. Undeva adânc, asemenea nouă, cei care au văzut filmul simt că este exact ce trebuie, ce lipsește și o vor. Iar asta e foarte important pentru că sunt 2 bariere mari în calea autonomiei autentice în învățare: (1) să (îți) recunoști ceea ce simți că este potrivit pentru tine  și să acționezi în direcția respectivă, adică atitudinea autonomă și (2) să fi dispus să înveți despre învățare, despre cum funcționezi și cum ai putea funcționa mai bine - adică practica autonomiei în învățare și dezvoltarea “mușchiului învățarii”. Dacă rezonanța la idei și experiențe este unul din modurile în care putem trece mai ușor peste prima barieră, atunci trebuie să luăm în discuție cum ajungem la rezonanță, cum expunem copiii și tinerii la experiențe diverse până o simt și cum îi susținem să o amplifice odată găsită.

.

Despre newmedia - 80/20

Principiul lui Pareto se verifică. Am investit relativ puțin timp în a face filmul asta și eu unul nu pretind ca ar fi o operă de artă a cinematografiei scurte :) Dar a funcționat, lumea l-a văzut, a înțeles și a empatizat cu mesajul chiar l-au dat și mai departe. Cred că am reușit, în practică, să găsim cei 20-30%  potriviți astfel încât filmul să rămână eficace și eficient. Ce cred că a mers:

  1. Am făcut filmul (de voie de nevoie) scurt. Am avut material brut pentru încă un minut dar nu spunea neapărat nimic în plus și Tedy a știut să îl lase deoparte.
  2. Formatul potrivit. Deși nu am fi putut înscrie în concurs un text, noi am mai făcut texte despre autonomie. Mă îndoiesc să fi avut însă un articol cu același conținut, același impact precum filmul. Faptul că am folosit formatul video a ajutat mult în a face mesajul să fie “rezonant” și ușor transmisibil.
  3. Am ales un (1) mesaj potrivit la momentul potrivit. Sunt multe lucruri care definesc viziunea modelului de învățare CROS și încă mai multe care spun povestea organizației CROS. Dacă am fi încercat să spunem despre toate nu ne-am fi ales cred cu nimic. Autonomia e un mesaj diferit și azi vorbim doar despre asta ;)

Acum că am scris despre ce cred eu că a mers, aștept să îmi spuneți cum facem următorul filmuleț și mai tare…

09

02 2011

Teams at a TOP(x7)

Lately a lot of things have been happening to meled me to think about the strength of teams. Ispired by a book by Patrick Lencioni, a conversation with Cristian Matei,  and most of all by my experience of and the ongoing conversation with my team in CROS, I decided to write about were I feel we are right now.

Over the last years I’we been a part of a few teams. Never before now have I ever felt so strongly that the team I’m part of is at a peak of performance - not the peak, but still a true peak. The kind of state in wich everything seems perfect, when you really have to stretch your imagination in order to see the next meaningfull developmental leap. If you continue reading, you will not find out about how we got here (it’s too much of a story for me to write alone) but how I realised that we are “then”, at one of those trully great times when a team delivers on it’s conceptual promise. It’s when a Team is at a Time of P…

Purpouse

A top team’s mission is percieved as if it could not be more urgent and more important. For us it’s education and amongst us, we have all the arguments for it. And we love the conversation and are eager to bring our vizion into reality. We may fear the magnitude of it, but just not enough to stop us from acting, rather just enough to be thankfull we are in it together. We fuel eachother’s courage and there’s also enough of us to make sure that what we strive for is a meaningful purpouse and not madness.

Pressure

The true test and also the best environment for a top team is the lack of resources. If you cand have good results and stay toghether when times are tough, everything is going to be amazing when times are easy. And right now, people all around me are sayng times are tough. For us things are moving along quite nice and we are learning to make better decisions and be more resourceful every day, without letting the lack of resources beat us down. I think we are also deveoping a skill I call “soft resilience”.

Performance

It’s when things get done without you having to worry about them, when you are eager to do your job and when basicly everything you have been dreaming and planning falls into place. When things get done, checked off the list with eagerness to celebrate and move on and you get more positive feedback than you hoped for.

Pleasure

It’s amazing how you can feel both delight and “disgust” (for lack of a better word) at any given time about the same people and the same situation - I never trully know if while working I’d like for us to be hanging out more or if while hanging out we should just be working more. Either way, it’s a pleasure being there and doing stuff together. You can find proof of this in a smile in the corner of my eyes during both fun and work.

Pace

Every team’s life is like a dance. A group dance, where coreography only becomes relevant if we all share the same rythm and our steps just seem to flow together. Being at the same pace also means that we are all connected at a deeper level, we are all singing the same tune in our heads. This even allows us to dance without music…

Peace

Peace is not the absence of conflict. On the contrary, the greatest teams seed and carefuly harveste the sesds of creative contradiction. A team at peace is simply when it’s members share the “strong trust” necesary in the face of adversity. It’s when you know that any conflict between us and within each one of us will lead to a positive breakthrough.

Praise

I’ve talked about shared trust and the confidence that gives you and also about purpouse. But when you are at the time of praise, it’s more than that. It just dawns on you one day, that you are proud to be a part of your team and your mission. And finding the power and the words to give true praise to others is not just a concept of HR to be applied, it becomes something natural, something both you and them deserve. I often find myself “bragging” to others about the people I work with, because in my head, I’d rather work with no-one else.

This is my  “thank you” to  Andra, Alina, Aliana, Alina, Andrei, Billy, Carmen, Cris, Carmen, Diana, Elena, Gabi, Iulian, Marina, Marius, Paul, Silvia, Traian, Vio  and a cellebration of us all, three years into it… and here’s a song for it:

For everyone else, I trully hope you guys have found, are finding or will find yourselvs in such times of “P’” ;)

I also wonder… are there any other “P’s” out there? What are we going to find out about ourselves next?

07

11 2010

500 de momente de inspirație

ted-logoSunt un foarte mare fan al TED. Mă mândresc să fi văzut toate filmele postate pe site, care acum au depășit numărul 500. Încă deschid site-ul (din adins nu sunt abonat la el) ca prima dată, curios să văd ce au mai postat. E un fel de cadou intelectual pe care mi-l fac atunci când merit și savurez fiecare film ca un copil care manâncă înghețată.

Aș fi vrut să fac un fel de top 10 favorites în acest articol… nu pot. Cu siguranță nu toate prezentările sunt echivalente, nici nu trebuie să fie. Dar tot aș alege 100 dintre ele, chiar și în cea mai critică stare de spirit. Am făcut exercițiul acum un an când am vrut să împărtășim filmele într-o întâlnire strategică a CROS. Atunci am ales pe fugă 87 :) Poți să dai click aici» pentru lista respectivă, cum mențiunea că nu este atât de rafinată pe cât mi-ar plăcea, plus că de atunci au mai apărut câteva prezentări de nota 10.

Urmărind TED în ultimii 3 ani am învățat câteva lucruri mari. Genul de revelații care se transformă în mici elemente de credință:

Read the rest of this entry →

1. Johnny Lee - Wii Remote
2. Sir Ken Robbinson - Schools kill creativity
3. Al Gore - Climate crisis (2 talks)
4. Jeff Han - Multi-touch
5. Hans Rosling - 3′rd world miths & stats (2 talks)
6. Blaise Aguera y Arcas - Photosynth
7. Jill Taylor - Her stroke
8. David Pogue - Simplicity sells
9. Tony Robbins - why we do what we do
10. Joshua Prince Ramus - Designing the Seattle Library
11. Ross Lovegrove - Organic Design
12. Peter Donnelly - How stats fool juries
13. Richard St John - Success
14. Rives - If I controlled the Internet
15. Seth Godin - SLiced Bread
16. Dan Dannett - Our Conciusness
17. Anand Agarawala - Bumptop
18. Thomas Barnett - Map of peace, so to say
19. David Bolinsky - Inside a cell
20. Deborah Scranton - Scenes from the war tapes
21. Larry Lessig - Creative Commons
22. Jonathan Harris - The web’s secret storyes
23. JJ Abrams - mistery box
24. Bill Srickland - `Rebuilding America one slideshow at a time
25. Ben Dunlap - The Story of a passionate life
26. Clifford Stoll - Mad genius
27. Chriss Jordan - Amazing stats
28. Benjamin Zander - Clasical music inspiration
29. Nicholas Negroponte - 3 talks
30. Richard Baraniuk - Open source learning
31. Jimmy Wales - The birth of wikipedia
32. Robert Fischell - New cures
33. Ray Kurzweil - how technology will transform us
34. Kevin Kelly - hoe technology evolves
35. Neil Gershefeld - FabLabs
36. Saul Grifith - Hardware solutions to everyday problems
37. Juan Enriquez - Decodng genomics
38. Alex Steffen - Green future
39. Nick Bostrom - Biggest Problems, not what you think
40. Dean Kamen - Inventing and giving
41. Jeff Bezos - On web innovation
42. Chris Anderson - Tech’s long Tail
43. David Kelly - Human centered design
44. Jeff HAwkins - Brain is about to fundamentally change computing
45. John Doerr - Salvation and profit in greentech
46. Stephen Lawler - microsoft virtual earth
47. Bill Stone - Journey to the center of the earth
48. Alan Russell - Grow body parts
49. Will Wright - Toys that build worlds
50. Dean Kamen - New prosthetic arm
51. John Maeda - the simple life
52. Stephen Petranek - 10 ways the world could end
53. Hod Lipson - Self aware robots
54. Jan Chipchase - Mobile phones
55. Paul Rothemund - DNA recombination
56. Juan Enriquez - Growing energy
57. Robert Full - ANimal movement
58. Robin Chase - Getting cars off the road
59. ROy Gould and Curtis Wong - WWTelescope
60. Craig Venter - Synthetic life
61. Hector Ruiz - The power to connect the world
62. JOshua Klein - Crows
63. Susan Blackmore - Memes and Temes
64. Nellie McKay - Clonie
65. Peter Diamandis - Stephen HAwkins in zero G
66. Murray Gell-Mann - Beauty and truth in physics
67. Dan Dennett - Memes
68. Larry Briliant - Optimist
69. Patrick Awuah - Educatin Leaders
70. Matthieu Richard - Happines
71. Ron Eglash - Africam Fractals
72. Danie lGoleman - Compasion
73. Helen Fisher - Love and relationships
74. Barry Schwarz - Paradox of choice
75. Dan Gilbert - Happiness
76. Dean Ornish - Your genes are not your fate
77. Wade Davis - WW of ritual and belief
78. Mark Bittman - What’s wrong with what we eat
79. Yochai Benkler - open source echonomics
80. Neil Turok - African Phisicist
81. Karen Armstrong - Belief tpw
82. Davre Eggerns - once upon a schol
83. Alan Kay - Powerful ideas
84. Chris Anderson - vision for ted
85. Richard Branson - life
86. Erin Mckean dictionary
87. Jeff Skoll - his motivation

02

09 2009

Educație într-o lume colaborativă

Pregăteam alt articol ca “primul” de pe blog. Acela este încă în stadiu de draft. Între timp însa mi-am făcut cadou un film care reușește să pună în cuvinte și imagini multe idei care îmi stau pe limbă de mult. Idei care m-au inspirat și pe care le-am mai dezbătut cu unii prieteni, despre cum modelele colaborative care se nasc pe internet, vor modela lumea mâine. Așa că am ajuns să scriu articolul ăsta în loc. Întâi pregătește-te pentru o oră de deliciu intelectual:

Mai multe detalii aici www.usnowfilm.com. Pe lânga faptul că articulează clar și oferă exemple pentru idei și concepte pe care abia aștept să le văd la maturitate, filmul mi-a oferit ocazia să aprofundez un argument conex care îmi este foarte drag:

Educația devine indiscutabil cea mai importantă resursă (strategică chiar) pentru o comunitate!

Spre exemplu pentru o țară ca România ;)

Intâi o clarificare: când spun educație nu mă refer doar la grădinițe, școli și universități (conform modelului tradițional), ci la toate experiențele și factorii care influențează modul în care fiecare individ și comunitate privește lumea, decide și acționează asupra ei - mie îmi place să folosesc în loc expresia “experiențe de învățare”.

De ce cred eu că este educația din ce în ce mai importantă:

Some people just get it right the first time - există strategii mai bune și mai puțin bune pentru viața unui om sau a unui grup de oameni. Poate pare un argument banal, dar trebuie pus pe masă pentru că de multe ori nu învățăm cele mai bune comportamente și strategii pentru viață. Școala - de data asta în sensul tradițional, părinții, media, toate ne “ocupă” timpul în care am putea crește, de multe ori cu informații irelevante și obiceiuri fără valoare. Cred că este foarte important ca educația copiilor să iasă bine, dacă se poate, din prima! Pentru asta modelele pe care chiar le folosim (nu dezideratele) pentru a organiza și împărtăși învățare trebuie să fie puternice dar de bun simț. Deocamdată în România ne lipsesc liderii care să poată formula o viziune de genul ăsta și care să o pună în practică, cel puțin în rândul celor care au și poziția formală să o facă.

Dezvoltare = decizie + acțiune - pentru a schimba lumea din jurul nostru, de preferință în bine, trebuie să știi cum vrei să arate și să acționezi în sensul respectiv. Eu presupun optimist că toți vrem să trăim mai bine. Urmărind logica de mai sus, ca să ne fie mai bine impreună, tot ce trebuie să facem este să ne hotarâm ce vrem și să ne punem la treabă.

Costurile de colaborare scad -> participarea crește -> responsabilitatea se distribuie - deși știu că ține de noi cât de repede și cum ajungem să ne guvernăm colaborativ, inclusiv în comunități extinse precum o țara, cred că inevitabil vom ajunge acolo. Va fi o schimbare profundă a felului în care ne decidem soarta. Sigur ne vom simți fiecare mai implicați și vom avea ocazia autentică să contribuim - dezideratul democrației. Pe de altă parte vom purta responsabilitatea deciziilor noastre în cu totul alt mod decât până acum: nu prea vom avea ce miniștri sau directori să demitem pentru incompetența, va trebui să ne asumăm deciziile colective… Va fi cum va fi! S-ar putea să fie mai bine sau mai rău, dar va depinde numai de noi, de fiecare dintre noi.

A invata sa inveti - nu vreau să insult pe nimeni (deși dacă o fac prin ce voi scrie, cumva mă bucur și sper să îmi spui), dar cât de mult știi despre problemele de mediu și mai ales despre soluții pentru “dezvoltare durabilă”? Dar despre cum ar putea și ar trebui să fie organizată o școală astfel încât copiii din ea să se bucure de cele mai bogate experiențe de învățare și să își împlinească potențialul? Dar despre sănătate sau economie? Atunci când vom ajunge să decidem cu adevărat împreună despre toate astea, succesul nostru va depinde de răspunsul fiecăruia dintre noi la aceste întrebări. Nu cred că oamenii nu pot să învețe despre ele, dar tocmai acesta și este argumentul meu: va trebui să putem să învățăm despre toate, probabil repede! Abilitatea asta de a învăța (pe care la rândul ei o “înveți” - o exersezi de fapt ca pe un mușchi) este de motorul conceptului de educație. Pe ea, dacă nu o dezvoltăm, vom fi din ce în ce mai săraci în loc să fim din ce în ce mai bogați *Fabulă» *

Până acum faptul că educația este un factor important de succes era o chestiune relevantă mai mult la nivel individual. Acum devine din ce în ce mai importantă colectiv. Sper că cei a căror treabă este să genereze schimbări in educație să se prindă repede și să facă din a învăța cea mai mare prioritate a generației noastre.

Abia aștept să vorbim despre “cum” și să punem osul la treabă.

Există o fabulă drăguța despre învățare: “Când doi copii se întâlnesc și fiecare are un măr și decid să facă schimb, fiecare pleacă cu un măr. Când doi copii se întâlnesc și fiecare are o idee și decid să facă schimb, fiecare pleacă cu 2 idei. ;)

09

08 2009


This site uses a Hackadelic PlugIn, Hackadelic Sliding Notes 1.6.2.